Îmi e din ce în ce mai greu să trăiesc în Bucureşti. Ştiu că are destule locuri frumoase, oameni buni şi o ofertă culturală imbatabilă, dar îmi este din ce în ce mai dificil să suport aglomeraţia şi norul sufocant al nervozităţii ce planează în jur. În mod paradoxal, de cele mai multe ori mă simt singură pe stradă, pierdută printre alte insule umane care merg cu capetele plecate, adâncite în griji sau zâmbind la ecranele telefoanelor mobile. Cu cât suntem mai mulţi, cu atât mai mult ne retragem în noi, ascunzându-ne, rupând legăturile, protejându-ne. Dacă
Stiripesurse.ro
