În tot corul ăsta de tineri frumoși și liberi, din România sau de aiurea, care și-au luat țara înapoi, cu excepția mea și a Noricăi Nicolai, în spațiul public, n-am auzit pe nimeni să spună că, de fiecare dată când e un moment-cheie din punct de vedere politic, Ioan Rus se trezește, aparent din senin, vorbind lucruri care inflamează atmosfera oricum de meci. La referendum a avut grijă să se afle că se va fura și a plecat, iar la moțiune (care, întâmplător, e despre votul prin coreslondență), înainte să plece iar, s-a ocupat să lase impresia că guvernul ăsta
