Am să vă descriu acum o secvenţă pe care sigur aţi trăit-o, în milioanele ei de variante posibile.
Nu stai niciodată liniştit, de obicei ai o ureche ciulită ca să auzi ce se întâmplă în camera copiilor. Răsete, pocnete şi deodată o bufnitură. Să observaţi că întotdeauna după o bufnitură urmează o scurtă pauză până la strigătul de durere. Ca şi cum locul lovit are nevoie de ceva timp să transmită creierului: „Idiotule, fă ceva, sunt rănit! Cheamă ajutoare!