Când am primit primul meu laptop, un Dell second-hand pe care cumnatul meu făcuse programare la greu, nu am fost prea încântată…Eram învățată cu tastatura mare pe care degetele mele apăsa de parcă aveau plumb în vârful lor și cu plasarea diferită a funcțiilor.„Calul de dar…nu se caută la dinți” mi-am spus muțumind frumos. Era un dar fără preț, fiindcă nu pot să stau o zi fără să criu ceva. Calul meu bătrân, cu care cuceream mediul virtual, avea memoria limitată, se speria de virușii balauri și mă trântea, cădeam împreună la probele cu obstacole…Ș… citeste mai mult