Ok, deci Budapesta este genul de oraș care te face să cânți. Parcă se infiltrează cumva apele Dunării printre crăpăturile ființei tale și te întregesc, creând poduri cu flori și gondolieri tenori, chiar în centrul inimii tale. Cam cu senzația asta pleci din Budapesta, poate și pentru că, în a doua zi am luat Pesta la pas, vizitând-o și bucurându-ne de freamătul și de agitația de acolo, în contrast cu dealul calm al Budei. M-am gândit la cele două, ca la yin și yang.