L-am văzut oscilând în faÈ›a magazinului. Să intre, să nu intre, nu È™tia… Părea speriat È™i se tot uita în spate È™i-n laterale. Am trecut pe lângă el, grăbit să prind trenul spre BucureÈ™ti. Am cerut o sticlă de apă È™i în timp ce-o primeam, îl văd intrînd brusc în magazin. “Dă-mi È™i mie parizer de un leu…“. ÃŽntorc capul către el. Nu cred. Circa 60 de ani, îmbrăcat sărăcacios, dar nu ca un cerÈ™etor. Vreau să-i văd faÈ›a ascunsă, dar vînzătoarea îmi distrage atenÈ›ia: “Aoleo, iar ai venit, mă, c-un leu…?“.
Simt că mi
