Ceasul a sunat mult prea devreme. Dar sar din pat cu avant. Astazi e ziua cea mare. Dupa doua zile pline de locuri minunate, mintea imi era totusi permanent conectata la Salar de Uyuni, magnetul urias care m-a tras in pustietatea asta. Spalare, doua palme peste fata si sarim in masina. Trebuie sa prindem rasaritul pe marea de sare. Demaram in tromba prin camp, intuneric-bezna, nici nu stiu cum poate soferul sa-si dea seama care poteca prin nisip este cea buna… Se vede ca e de-ai locului (ne-a indicat un sat pe langa care am trecut ca fiind satul lui), stie orice petec de nisip. Incepe sa mi… citeste mai mult