Radu Gosa
În drugul pus pe poarta veche din lemn, mâncată de carii. În urechea surdă a bunicului adormit ca o icoană în vremuri pustii și reci. În ultima picătură de apă de la cișmeaua la care ne adunam cu toții. Ne chemam și ne îmbiam, ne sfădeam până când apusul ne acoperea cu un veștmânt ocrotitor și …
Stiripesurse.ro
