Elis, când mierla cheamă în neagra pădure,Să știi că e sfârșitul tău.Buzele tale sorb răcoarea albastră a izvorului de munte.Lasă, dacă fruntea ta potolit sângereazăStrăvechi legendeȘi tâlcul tainic al zborului de pasăre.Dar tu străbați cu pas vătuitNoaptea ce-atârnă plină de ciorchini …
