Cînd rochia a fost gata, Roua s-a aşezat în faţa oglinzii şi s-a îmbrăcat. Era atât de frumoasă în seara aceea, că licuricii alergau de colo până colo prin grădină, să vestească toate cântătoarele, gângăniile, florile, frunzele, vântul, că Roua este mai frumoasă ca oricând şi să poftească toţi să o vadă.
Şi, într-adevăr, privindu-se în undele lacului, Roua nu se mai recunoscu. De fericire băgă mâna în apă s-o tulbure, să vadă dacă nu e vreo nălucire.
Nu, cu adevărat era ea.
Mama fetei pleca zilnic la lucru şi Roua rămânea cu gospodăria, acasă.
Stiripesurse.ro
