Carmen Tot
Nu ne mai ajungea lumea, gata, oricât ar fi fost nu mai era de ajuns, visul ne fura nopțile, mintea gonea căutând, ce era de făcut? Și atunci am cerut o corabie și am mințit că voi aduce aur, că voi umple palatul cu giuvaeruri, păsări colorate și mirosuri nemaiîntâlnite. Și am plecat. Și visul
