Există în Cântul 18, un avertisment al lui Odiseu / Ulise (preschimbat de Atena în cerșetor), către unul dintre pețitorii Penelopei, care-i jefuiesc casa sistematic. Acela este unul Amfinomos, pe care-l găsește mai cumsecade, doar că acesta e prea „băgat în chestiune“ să mai iasă din ea. Cu acest prilej, Odiseu / Ulise produce un mic discurs despre soarta omului, destul de interesant.
Din tot ce-n lume mișcă și răsuflă, Nimic mai șubred pe pământ ca omul (οὐδὲν ἀκιδνότερον γαῖα τρέφει ἀνθρώποιο, πάντων ὅσσα τε γαῖαν ἔπι πνείει τε καὶ ἕρπει.) (130-131)Nu crede el c-are să dea vrodată De rău până ce zeii-i dau norocul Să-i meargă toate-n plin și-i pot genunchii. Iar când trimit răstriști asupra-i zeii…
