Noi îi spuneam simplu: “fațea”! Era, bineînțeles, “de-a v-ați ascunselea”, dar cine se gândea la lingvistică pe strada Miron Costin?Eu eram cel mai entuziast pentru jocul ăsta. Îmi adunam toate rezervele de persuasiune cu care eram înzestrat și, mai pe seară, reușeam să-i conving pe toți
