Răzvan Dițescu
Ploua mărunt și umezeala mi se infiltra în suflet precum o boală ocultă. Camera mirosea a mucegai și haine purtate prea mult. Mă durea stomacul, dar nu de foame; de singurătate. Omul are nevoie de puțin: de căldură, de o voce, poate de o îmbrățișare. Am mâncat fără poftă, am băut fără …
Stiripesurse.ro
