Îmi amintesc și acum, la 11 ani de la absolvirea liceului, sala 65 a Colegiului Național de Muzică “George Enescu”, cu mirosul ei inconfundabil, rămas pentru mine inseparabil de figura profesorului meu – al nostru -, Constantin Nițu, stins în preajma Crăciunului 2025. Era un amestec pătrunzător și dominant de spirt, peste care plutea o discretă urmă de aftershave, completând,
