Răzvan Dițescu
Aud mai slab, dar văd mai limpede. În sertarul cu medicamente, pastilele stau aliniate ca niște soldăței; le recunosc după culoare, nu după nume. Le înghit fără revoltă; trupul meu e un teritoriu ce cere negocieri. Îmi încalț pantofii. Genunchii-mi scârțâie pe trepte. …
Stiripesurse.ro
