Elena Fermuș
Erau, diferite, ca ziua și noaptea, dar în aceeași barcă, ce se împotmolea în noroiul din șanțul de la poartă. Mezina însă îi curăța mereu calea, pe când cea mare visa la vapoare pe ape de lux. Cu orice preț. Cu trupul ei tânăr. Și s-a tot dus pe val. Când corpul
