Privirea retrospectivă are o peliculă mătuită precum vechile piese de mobilier care nu au nevoie de restaurare, ci mătuirea lor – căpătată în timp, așa cum chipurile capătă riduri -, le conferă farmec și un sentiment de viu. Așadar, o privire lipsită de volute și nuanțe contrastante. Se desprinde totuși un gând pregnant: Omenirea se târăște înainte și crede că merge …
