Sanda Vaideș
În casa rămasă prea mare, solitudinea atroce devenise al doilea eu. Din odăile goale răzbăteau șoapte și voci ieșite din mintea mea, care izbite de pereții tăcuți, îmi reveneau în urechi. Umbre închipuite de spaimele pustiului îmi bîntuiau insomniile. După un lung zbucium, am decis să mă mut. …

