„M-am plictisit!” – o replică scurtă, dar suficientă cât să-i facă pe mulți părinți să tresară. Vinovăție, anxietate, impulsul de a „face ceva” imediat. Dar ce-ar fi să nu facem nimic? Și să privim plictiseala nu ca pe o amenințare, ci ca pe o oportunitate.
Trăim vremuri în care ne temem de pauze. Copiii trebuie să fie mereu implicați, ocupați, stimulați. Orice moment de respiro pare pierdere de vreme. Dar oare chiar așa e?
Adevărul este că plictiseala are un rol esențial în creșterea sănătoasă a unui copil.
De ce ar trebui să-i lăsăm să se plicti
