Politico a realizat o amplă analiză în care surprinde evoluțiile la nivelul continentului, determinate de decizia de reînarmare, pe fondul presiunilor din partea Federației Rusiei și a anunțului Statelor Unite că își vor concentra atenția pe regiunea Indo-Pacifică. Pentru început, publicația arată că, timp de decenii, Uniunea Europeană a funcționat pe baza unei înțelegeri tacite: Germania se ocupă de finanțe, iar Franța de armată.
Acum, situația este în dinamică. Germania are planuri pentru a deveni principala putere militară convențională a Uniunii, Franța încearcă să rămână relevantă, iar Polonia prefigurează ideea unei alianțe cu germanii, pentru a-i ține la distanță pe ruși.
Parlamentarul Christoph Schmid, membru al comisiei de apărare în parlamentul german, a declarat că “oriunde merg, din Țările Baltice și până în Asia, oamenii cer Germaniei să-și asume mai multe responsabilități. Se așteaptă să facem, în sfârșit, un pas înainte și să ne aliniem puterea militară celei economice”. O armată germană echipată cu tancuri, rachete și aeronave de ultimă generație este departe de starea actuală a Bundeswehrului, ridiculizată pentru moralul scăzut și echipamentul învechit, subliniază jurnaliștii.
Totuși, Europa ar trebui să se adapteze la o nouă realitate. Până în 2029, se preconizează că Germania va cheltui 153 de miliarde de euro pe an pentru apărare, aproximativ 3,5% din PIB, cea mai ambițioasă creștere a alocărilor militare de la reunificare. Spre comparație, Franța intenționează să ajungă la aproximativ 80 de miliarde de euro, până în 2030. Spre deosebire de guvernul de la Paris, care se confruntă cu o datorie publică de peste 110% din PIB și un deficit de peste 5%, cel de la Berlin “se bucură de o putere de împrumut pe care vecinii nu pot decât să o invidieze”.
Un diplomat european a afirmat, sub condiția anonimatului, că reînarmarea Germaniei este “cel mai important lucru care se întâmplă, în acest moment, la nivelul UE”. Dincolo de aspectele tehnice și financiare, apare întrebarea “cât de europeană va fi consolidare puterii militare a Germaniei?” Un prim răspuns este dat de sfera achizițiilor – guvernul german a limitat implicarea Comisiei Europene în achiziția de armament.
Documentele interne de achiziții publice, consultate de Politico, arată că Berlinul se pregătește să treacă prin parlament contracte de apărare în valoare de 83 de miliarde de euro, până la sfârșitul anului viitor. Aceasta este o creștere fără precedent care vizează fiecare domeniu al armatei, de la tancuri și fregate la drone, sateliți și sisteme radar. Aceasta este, însă, doar faza de început. În spatele ei se află o “listă de dorințe” mult mai mare a Bundeswehr, în valoare de 377 de miliarde de euro, un plan pe termen lung care acoperă peste 320 de noi programe de înzestrare în toate domeniile militare.
Interesantă este și direcția în care aceste investiții se îndreaptă. Conform planurilor de achiziții, mai puțin de 10% din noile contracte vor merge către furnizori americani, în condițiile în care, cu ani în urmă Berlinul era unul dintre principalii clienți ai Washingtonului. Cea mai mare parte a investițiilor se vor îndrepta spre Europa, cu precădere spre industria germană de apărare. Pentru continent, această situație înseamnă că motorul economic devine și motorul industrial al apărării, canalizând sute de miliarde de dolari către propriile linii de producție, în timp ce Franța și țările din sud rămân constrânse din punct de vedere fiscal, detaliază Politico.
În ciuda eforturilor lui Emmanuel Macron de a consolida relația cu Germania, vechile neînțelegeri nu sunt depășite, iar acest lucru se observă și în plan militar. “În cercurile militare franceze, este o stare între vigilență și amenințare. Va fi dificil să colaborăm, deoarece vor fi extrem de dominanți”.
Experții se mai întreabă ce rol plănuiește cancelarul Merz pentru Germania, la nivel geopolitic. Cele mai noi neînțelegeri dintre francezi și germani au fost în legătură cu noul avion de vânătoare pe care plănuiesc să îl dezvolte cu Spania. Programul de 100 de miliarde de euro trebuia să fie “bijuteria coroanei trilaterale” în domeniul apărării. Însă întârzierile și certurile privind care țară va primi o parte mai mare din muncă pun serios la încercare acest parteneriat. În ultimele săptămâni, oficialii germani din domeniul apărării au abordat opțiuni de rezervă, explorând o posibilă cooperare cu Suedia sau Regatul Unit sau continuând doar cu Spania.
Polonia, în schimb, este încântată de strategia Germaniei. Un grup de experți polonezi citați de Politico au spus că nu ar fi normal ca toată Europa să fie încurajată să se înarmeze, cu excepția Germaniei. Adjunctul ministrului Apărării a spus că consolidarea armatei germane, în contextul amenințărilor reducerii efectivelor americane din Europa, nu este nimic altceva decât un răspuns natural: “Principalele țări care ar apăra flancul estic [în eventualitatea unui atac] ar fi Polonia și Germania”.
În tot acest context complicat Politico conchide că “dezvoltarea rapidă a Germaniei și reacțiile mixte ale partenerilor săi evidențiază modul în care centrul de greutate al Europei se deplasează spre est. Puterea economică a continentului se transformă acum într-una militar-industrială, în timp ce Franța se agață de cartea sa nucleară, iar Polonia devine o forță convențională importantă pe flancul estic al NATO. La Bruxelles, această realiniere reprezintă un test: Poate UE să canalizeze acest impuls către structuri comune sau va adânci fragmentarea apărării blocului?”, este întrebarea deschisă lansată de jurnaliști.
Foto: Maksym Dragunov | Dreamstime.com
