Interviul ăsta s-a transformat într-un foileton. Nu asta mi-a fost intenția, însă chiar nu-mi vine să sar peste nimic, conversația cu Alexandru Andrieș a fost foarte vie și plină de tot felul de povești. Probabil mai urmează o parte, că din cele două ore și jumătate cât am vorbit mai sunt vreo patruzeci de minute, deși probabil sunt în parte umplute cu politețuri de final. Vedem. O să ascult și o să decid dacă merită transcrise.
AA: M-ai întrebat dacă am vreun exercițiu apropos de compus. Acum mi-am dat seama că am. Mi-am impus ca de fiecare dată când am un concert să am cel puțin un cântec nou. E o regulă care cred că arată în primul rând respectul pentru public. Mi se pare anormal ca publicul să vină și să nu primească nimic nou de la mine. Ar fi foarte simplu să vin cânt Cea mai fru…