„Atlantida ocupă un loc de suflet în doctrinele esoterice. Fondată de fratele geamăn al lui Zeus, Poseidon. Căsătorit cu muritoarea Cleito, acest minunat zeu-pește generează populația a ceea ce va deveni un imperiu sofisticat, care va cunoaște o dezvoltare fără precedent. Sunt 10 insule conduse de către un împărat, iar Platon, poate cel mai notoriu povestitor al acestui mit descrie o atmosferă idilică în care progresul tehnologic era dictat de către claritatea conștiințelor, cu alte cuvinte egregorul atlant funcționa la unison pentru emanciparea unei societăți perfecte. Însă, morbul corupției și al decadenței îș va face loc printre locuitori atrăgând blestemul lui Zeus, care trimite cutremure și potop. Într-o zi și o noapte totul dispare înghițit de ape”, spune Oreste pe blog.
”Aztecii își amintesc de trecutul lor spunând că își au originea în Aztlan, regatul din mijlocul mării, al cărui prim rege a fost însuși zeul apelor. Este evident că omenirea începe să intre în contact cu amintirea potopului care a curățat pământul de „necredință și răutate”. Aztecii spun că datorită unui preot și a soției sale care au construit un vas dintr-un buștean gol, în care au pus semințe și animale, viața, așa cum o cunoaștem, astăzi, a putut fi salvată. Sumerienii îl numesc pe acest preot Zisudra, în povestirile mesopotaniene apare cu numele de Atrahasis, iar babilionenii îl știau drept Upnapistim. Însă cea mai cunoscută relatare a potopului atlant este descrisă, vag, ce-i drept în Vechiul Testament, iar eroul providențial care salvează speciile este Noe. Omenirea, după ce Noe iese din arcă și pune piciorul pe uscatul rămas în urma marei catastrofe, va cunoaște o nouă formă de dezvoltare, și anume ce agrara. După unii exegeți ai grupelor sanguine, atunci apare grupa A II. Tot în această perioadă, poate neoliticul, omul ia contact cu virtuțile secrete ale plantelor. Apare samanismul, iar paragraful în care Noe bea vin și se îmbată sugerează că aventura extinderii conștiinței ajunge la diferențierea dintre luciditate și conștiința alterată. În mitologia persană, Yima îi învață pe oameni să lucreze pământul în armonie și să nu uite că dragostea lor pentru natură va fertiliza câmpurile și lanurile”, mai scrie pe blog Oreste.
.
