De câte ori trec vara prin Austria, de pe dealul ce-şi odihneşte frumuseţea naturală şi arhitecturală pe Valea Dunării, mă priveşte cu mândrie barocă, impunătoare Abaţia din Melk. Oraşul Melk, de un pitoresc şi o eleganţă ce cu greu le poţi uita, plin ochi de turişti de toate naţionalităţile, i se roagă parcă la picioare.
Nu rezist tentaţiei de a mă arunca în vâltoarea micului şi cochetului oraş. Las maşina undeva la periferie şi o iau la picior, făcând slalomuri printre sutele de homos smartphonicus prinşi de pasiunea de a se trage în poze cu minunatul ves
