M-am încăpățânat să zâmbesc. Așa i-ar fi plăcut să mă știe, să ne știe. Unii lîngă alții și fără a lăsa lacrima să curgă. Dar ea a curs, cu sau fără voia noastră, a curs. După patruzeci de ani tata a decis să înceapă o călătorie singur, fără mama și așa ne-am trezit toți ai casei …
