Stătea în mijlocul camerei. Nemișcată. Cămașa albă se desprinse și îi căzu la picioare ca un final înveliș moral împotriva răutății lumii. Pielea sidefie lumina ultimele știri de viață tatuate pe ea. O vânătaie ca o mirare de la un simplu te iubesc. O tăietură, adâncă, la încheietura mâinii de la prima libertate. Un trandafir înflorit, ca o speranță, de când a ajuns …
