Ficţiuni Reale / Ioana Clara Enescu: O oră în plus

O rugam frumos, o imploram, mai întâi cu lacrimi false, apoi cu unele adevărate, care îmi săpau obrajii, îmi făceau ochii să ardă și nasul să se-nroșească. Dacă mamaie era de neînduplecat, așteptam să caute ceva pe balcon, iar eu o tuleam în bucătărie, înșfăcam găleata de gunoi – nu conta că abia o golisem cu vreo două ore înainte – duc …