In anii de Bucuresti, Buila era o destinatie cam la fel de “la indemana” ca si Valea Prahovei. Fata de Brasov este la ani lumina si de aceea nici nu am mai ajuns acolo in ultimii 6 -7 ani. Dar de Buila ne leaga o poveste personala. Este muntele in care am ajuns cumva in mod independent si am plecat…impreuna. In 2006 Buila era mai degraba un mister al hartilor, dar si eu si Radu ne doream sa ajungem acolo si planul l-am facut intr-o seara calda de vara, pe scarile de la metrou. Scarile si balustrada pe care am frecat-o cateva ore atunci sunt neschimbate. Mai am inca fusta albastra pe care am