Când își ia rămas bun, mama îmi strigă tot timpul mașinal: scrie c-ai ajuns. Dau din cap cu ochii plecați. Nu-mi place că se holbează tot peronul la geanta ei roasă și la mâinile înnegrite de nuci verzi. Pentru ea urmează să ajung undeva, întreagă și nerătăcită, fie și într-o odaie mică și …
