Crescusem timid la umbra unui rodiu. Frunzele mele firave se întrepătrundeau cu ale lui, mari, cărnoase și atât de catifelate. Eram o ciudățenie a locului, nimeni nu știa dacă dau rod, sau dacă am vreun folos pe lumea asta. Între noi se năștea iubirea. Simțeam atâția fluturi în stomac. Cu câtă iubire mă proteja de soare, și-mi umbrea fiecare frunză. …
Stiripesurse.ro
