Sonet (CCCXLVI)
Tu spui: o viață-ntreagă, eu spun: până la moarte… Căci moartea nu-i sfârșitul pe care l-am ales Sperând ca până-n pragu-i nimic nu ne desparte, Ci, pentru jurământul iubirii, e un preț… Iar din avântul plin de fertilă puritate Al zorilor și până-n tristețea din apus Încape nu o viață, ci o eternitate, Căci nu în jur cu ochii te caut, ci in sus. Și totuși prin această promisiune sumbră Tu m-ai salvat de ceea ce-n schimbul tău am dat… Trecem prin lumea asta golită, ca o umbră Și prin ofranda morții-n iubire-am înviat. De spun: până la moar… citeste mai mult