În lumea stăpânită de seci automate,Ce-nlocuiesc limbajul cu codul lor binarȘi-ngroapă sub betoane, metal și sticlă toateMinunile umane, sunt ultimul barbar…Acolo unde viața e dusă sub asaltulArmatei de siliciu, în marele oraș,N-am să mă schimb, chiar dacă nu s-a găsit remediuLa insomnie, într-un nebun sinucigaș;Acolo unde carnea se-nchină la pătrateȘi toți gândesc în colțuri, iau forma unui cerc;Și-acolo unde moare în calcule exacteȘi cinice speranța, eu încă mai încerc… De ordinea nedreaptă-a mașinii nu mă tem, Căci pot întoarce totul în haos cu-n … citeste mai mult