Te-ai dus acolo unde și frunzele în toamnăSe duc de vânt curtate, te-ai dus să te cununi,Să te întinzi pe-altare, în altă viață, doamnă,Dar te-ai întors la mine în ostrov cu furtuni…Putea să fie totul – n-o spun întâia oară! – Între noi doi si chiar de rămânem buni amici,Prin negrele troiene, o nouă primăvarăE hrană pentru vise… dar nu acum și aici!…Tristețea verii mușcă din verde că ești dusăȘi drumurile noastre se strâng sub orizont,Dar niciun gest nevolnic și nicio vorbă spusăN-o să-mi trădeze taina că sufletul mi-e bont!… Speranțe n-am!… citeste mai mult