Un cerc vicios teribil: de ce Occidentul provoacă războiul ruso-ucrainean

Politica
09.12.2021
Autor: Roxana Popa
The Ecobomist

„Statele Unite și NATO „pompează” Ucraina cu arme și continuă „dezvoltarea militară” a acestei țări”, a declarat recent purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zakharova. Ea a adăugat, de asemenea, că regimul de la Kiev le folosește deja în regiune.

„Pompat” aici nu este o figură de stil, ci trebuie luat în sens literal.

Statele Unite au început să furnizeze în mod activ arme Kievului imediat după lovitura de stat din 2014. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că atunci era încă o chestiune de arme non-ofensive. De exemplu, acestea au fost vehicule blindate Humvee, stații radar anti-rachete, dispozitive de vedere pe timp de noapte, radiouri, armuri de corp, echipamente de deminare, echipamente medicale, UAV-uri ușoare și arme de calibru mic. În total, pentru perioada 2014-2016, Kievul a primit doar din partea Statelor Unite asistență materială și tehnică în valoare de aproximativ 111 milioane de dolari, plus 8 milioane de dolari asistență umanitară.

Rezidentul Barack Obama a ezitat însă să furnizeze Ucrainei „arme letale”, el fiind cel care dădea veto bugetelor militare aprobate de Congres, inclusiv pe furnizarea unor astfel de arme, și a refuzat asta, după cum se crede, din cauza reticenței de a se certa cu europenii.

Donald Trump nu a ezitat mult timp. Deja în al doilea an al președinției sale, în 2018, primul lot de ATGM-uri Javelin solicitate de mult timp de Kiev a sosit în Ucraina, ele fiind concepute pentru a distruge tancurile inamice, adică pentru un război la scară largă. Primul lot în valoare de 47 de milioane de dolari a inclus 37 de lansatoare și 210 rachete.

În 2019, a fost semnat un nou contract pentru furnizarea celui de-al doilea lot de sisteme de rachete (10 PU și 150 de rachete). În iunie 2020, Ucraina a primit un alt lot de rachete deja modernizate și în valoare de 27 de milioane de dolari.

La vremea respectivă, ei credeau că este doar o afacere pentru Trump. În același timp, în conformitate cu condițiile stabilite, sistemele militare nu ar fi trebuit să ajungă la linia de contact, ci ar fi putut fi utilizate acolo numai în cazul unei „agresiuni rusești” cu drepturi depline.

Zilele trecute, forțele armate ale Ucrainei s-au lăudat că au folosit Javelin în Donbass. Evident, aceasta nu mai este „doar o afacere”, iar numărul restricțiilor scade rapid.

Dacă în 2019 Statele Unite au oferit Ucrainei sprijin militar de 361 de milioane de dolari, în 2020 suma era deja de 510 milioane.

În 2019, Statele Unite au predat Ucrainei  două nave de patrulare , iar recent încă două. Este adevărat, echipamente dezafectate. Dar în toamna anului 2020, Departamentul de Stat a aprobat vânzarea către Kiev a 16 nave de război Mark VI deja destul de moderne, pentru suma de 600 de milioane de dolari, împreună cu tunuri, radare, echipamente de comunicații etc.

În primăvara anului 2021, Comisia pentru relații externe a Senatului SUA a adoptat un proiect de lege bipartizan „Despre parteneriatul cu Ucraina în domeniul securității”, potrivit căruia asistența militară acordată Kievului este majorată la 300 de milioane de dolari, ea fiind planificată pentru achiziționarea de arme letale, inclusiv sisteme de apărare aeriană, rachete anti-navă și antitanc, sisteme de atac operațional-tactic.

S-au răspândit zvonuri că printre armele furnizate Ucrainei s-ar putea număra sistemele de apărare aeriană Patriot și rachetele anti-navă Harpoon, care au fost foarte solicitate la Kiev. Experții militari sunt sceptici cu privire la aceste discuții, dar este suficient să ne amintim că în urmă cu câțiva ani Statele Unite nu au îndrăznit să vândă Kievului nici măcar arme de calibru mic.

În octombrie, un avion american cu muniție de 60 de milioane a aterizat la Kiev, iar în urmă cu doar câteva zile a devenit cunoscut faptul că administrația Biden ia în considerare nu doar posibilitatea de a trimite consilieri militari în Ucraina, dar și extinderea semnificativă a listei de arme furnizate,  care ar putea include sisteme portabile de rachete antiaeriene Stinger (având în vedere că trupele din Donbass  și Luhansk nu au aviație, nu este clar împotriva cui), precum și elicopterele Mi-17, destinate inițial guvernului pro-american fugit din Afganistan.

În total, din 2014, Washingtonul a oferit asistență forțelor armate ale Ucrainei pentru 2,5 miliarde de dolari, acest proces fiind intensificat în mod special în ultimii ani. Și aceasta este doar contribuția Statelor Unite, fără a lua în calcul alte țări NATO. Și acestea sunt doar arme, în timp ce, după cum se relatează în presă, 10 unități militare NATO operează deja astăzi pe teritoriul Ucrainei, potrivit celor mai cuminți estimări. Și numărul lor este, de asemenea, în creștere, ca ciupercile după ploaie.

Ce este, dacă nu pompare? Și dacă pomparea, atunci pentru ce? La paradă, pentru spectacol?

Având în vedere că o parte semnificativă a armelor este concepută pentru a lupta împotriva a ceea ce milițiile din Donbass nu au, este evident că toate acestea sunt destinate războiului cu Rusia. Politicienii ucraineni nu ascund acest lucru, își bombardează literalmente zilnic „prietenii occidentali” cu cereri de ajutor în confruntarea cu „agresiunea rusă”. Pe fondul intensificării umplerii spațiului informațional cu zvonuri despre presupusul atac inevitabil al Rusiei, Moscova nu se pregătește pentru acest lucru, și atunci, dacă Rusia nu atacă, va fi forțată, provocată să facă acest lucru. Este evident că războiul de astăzi îi este necesar atât Washingtonului pentru a dezamorsa tensiunea pe care tot el a creat-o, cât și Kievului, pentru care războiul poate fi singura modalitate de a salva situația actualului guvern, agravată, pe lângă promisiunile neîmplinite ale actualului președinte Volodimir Zelenski, de o criză economică severă.

Această criză include și criza din sectorul energetic, cu care se confruntă întreaga lume pe fondul redresării economice post-pandemie, dar Ucraina se confruntă în special cu problema energetică. Și nu din cauza nevoilor tot mai mari ale unei industrii care și-ar reveni, ci pentru că face experimente permanente de rupere a tuturor legăturilor cu Rusia.

Aici este suficient să menționăm „respingerea gazului rusesc”, decizie declarată ca fiind o „reformă grandioasă” în 2015. În toți acești ani, Ucraina, într-adevăr, nu a cumpărat gaz direct de la Gazprom, însă combustibilul pe care l-a cumpărat era în continuare același gaz rusesc, doar intermediat și plimbat prin Europa. Desigur, mult mai scump.  Cu toate acestea, autoritățile de la Kiev nu au fost niciodată jenate de acest lucru. Principalul lucru era să creeze iluzia unei separări complete de Rusia. Adevărat, această iluzie nu este plătită de cei aflați la putere, ci de ucrainenii obișnuiți, pentru care prețul gazului este în continuă creștere.

Mulți politicieni ucraineni cu capul pe umeri au cerut de mai mult timp să se renunțe la această practică vicioasă, invocând ca exemplu țările care nu se joacă de-a „războiul” cu Rusia și care primesc prețuri destul de normale la gaze, cum ar fi Serbia și chiar Moldova, căreia greu i se poate reproșa dragostea sa pentru Rusia.

Între timp, Moscova spune în mod constant că este gata să reia livrările de gaz la un preț accesibil, dar Kievul preferă să continue să se împuște singur în picior.

Mai este și exemplul cărbunelui pe care Ucraina l-a cumpărat atât din Rusia, cât și din Donbass și pe care continuă să-l cumpere: acesta nu numai că este mai ieftin decât echivalentul din străinătate, ci se potrivește și mult mai bine nevoilor tehnice ale industriei ucrainene. Dar în mod oficial Kievul nu cumpără de la „agresorul” și „marionetele” sale, ci, în mod oficial, cărbunele provine din America și din Africa, doar că diferența de preț ajunge în buzunarele oamenilor de afaceri întreprinzători și a prietenilor lor dintre autorități,  iar ucrainenii de rând plătesc pentru asta.

Sau să luăm energia nucleară: Rusia oferă export de combustibil nuclear, dar și depozitarea combustibilului nuclear uzat, numai că autoritățile ucrainene preferă să lucreze cu Westinghouse-ul american, al cărui combustibil nu numai că nu este foarte potrivit pentru reactoarele sovietice, dar, în plus, americanii se oferă să stocheze deșeurile chiar pe teritoriul Ucrainei.

În plus, Kievul se încăpățânează să nu vrea să cumpere energie electrică în Rusia. Este gata să-l cumpere chiar și de la Minsk, cu care a reușit să se certe sprijinind sancțiunile anti-belaruse. Dar dacă Lukașenko se declară jignit de „partenerii” ucraineni și nu mai furnizează energie electrică, atunci ce se va întâmpla? Gazul de astăzi în Ucraina este abia suficient pentru trecerea sezonului de iarnă, cu cărbunele este deja un dezastru. Apoi, există pene de curent în mijlocul iernii, revolte și „Maidane”.

În aceste condiții, războiul poate fi singura modalitate de a distrage atenția populației de la problemele interne atunci când răbdarea populației se va încheia în cele din urmă.

Toate aceste probleme ar putea fi rezolvate prin stabilirea unor relații cu Rusia. Nu e vorba doar de gaz ieftin, cărbune și electricitate. Ar fi vorba de restabilirea legăturilor comerciale, de la despărțirea în urma căreia Ucraina a pierdut de 13 ori mai mult decât Rusia. Aceasta ar duce și la restaurarea industriei, care a fost legată de Rusia, a fost un singur lanț de producție, industrie care astăzi se află practic în ruine.

Aceasta ar fi o redresare cu beneficii economice și care să oprească depopularea masivă care a dus, potrivit mai multor surse, la pierderea a 10 până la 20 de milioane de oameni. Dar principalul lucru este că se obține pacea.

Occidentul nu poate da nimic din toate acestea Ucrainei. Cei din Vest nu se grăbesc să le ofere ucrainenilor nici măcar împrumuturile pentru care descendenții celor de astăzi vor trebui să plătească foarte mult timp,. Singurul lucru pe care sunt bucuroși să-l furnizeze sunt armele (cu toate acestea, nici ele nu sunt gratuite, ci pe bază de împrumuturi americane). Arme pe care Kievul le folosește deja astăzi împotriva poporului său pentru a atrage Rusia în război și pentru a face aproape imposibilă restabilirea completă a legăturilor dintre cele două țări.

Maria Zakharova a numit această situație un „cerc vicios teribil”. Cu toate acestea, cercul nu s-a închis încă și nu este prea târziu pentru a opri alunecarea spre dezastru. Dar șansele sunt din ce in ce mai mici cu fiecare zi…. citeste mai mult

Vezi sursa

Articole similare:

Top