O duminică de toamnă, când recolta ar trebui să freamăte pe tarabele piețelor. E ora 13. În piața mare e liniște, aproape pustiu, slujba la biserică s-a terminat, târgoveții și-au vândut cât au putut din marfă puținilor localnici care mai merg la piață, oamenii se retrăseseră la casele lor.
O mână vânătă de frig, uscată, brăzdată de șanțuri adânci, cu degete noduroase care parcă își strigau munca pământului, îmi apare în față:
– Ia, mamă, 2 lei buchetul!
Câteva tufănele, legate cu o fâșie de cârpă, încearcă sa mă îmbie, la fel de înghe
