Am calculat, din martie si pana acum, miercuri seara, pe 11 noiembrie, si mi-au iesit la socoteala noua luni ciudate, nu tocmai rele, dar asta nu le transforma intr-unele bune. Nicidecum. Cred ca, la un moment dat, prin vara, cand incepusera sa curga duios pe Instagram pozele albastre din vacanta cea mare si frumoasa, mi-am propus sa nu mai scriu nimic, dar nimic despre coronavirus. Oamenii au nevoie de optimism, mi-am spus. De costume de baie noi si de creme cu Spf. De Vitamin Sea. Sa ne recapatam macar o parte din viata, cea care ne da energie. Si liniste, deopotriva. Acea parte minuna… citeste mai mult