București, noiembrie 2020. Realitatea fiecăruia din noi a rămas suspendată. A rămas ca un stop cadru acea realitate din care am fost extrași și plantați în visul acesta urât. E un vis în care ne mișcăm cu ochii deschiși, un vis care, de acum știm cu toții, că seamănă cu o zi, cu o noapte, fără să fie ziua și noaptea de care aveam habar sau în care, de bine de rău, aveam fiecare rostul nostru. Acestui vis urât îi simțim, mai ales mirosul de respirație scurtă sub masca ce devine rapid reavănă. Îi auzim tic-tacul orologiilor care nu arată ore sau secunde, ci doar… citeste mai mult