‒ Pălăria asta cu flori și cireșe care par din sticlă de când o ai?
‒ Nu e sticlă obișnuită. E Murano.
‒ Cum Murano? La pălărie?
‒ Așa am spus? M-am ramolit. Nu mai știu de când o am. Cred că eram în ultima clasă de liceu când mi-a adus-o fratele meu de la Deva. Sau de la Alba Iulia, nu mai știu.
‒ Prin ce an?
‒ Să mă gândesc… Prin 1915, împlinisem optsprezece ani.
‒ Începuse Războiul?
‒ Care din ele?
‒ Cum care? Primul! Primul Război Mondial!
‒ Aha.. Da, da. Primul! Când l-am pierdut pe Romică. Nu s-a mai întors de pe front. De la el am p
