Ca subiect fotografic, o casă de lemn dărăpănată, undeva la mama naibii în pădure… nu e mare scofală. Am trecut pe acolo de mai multe ori, uneori am făcut câteva cadre. Poate ar merita din când în când, câte o imagine cu ciupercile care descompun lemnul, ferigile, mușchii. Interesant cu pietrele care mărgineau locul pentru foc… sut tot acolo. Pădurea, pârâiașul, liniștea și naturalețea locului… toate sunt de paradis. Dar casa asta prăbușită îți adduce aminte că toate artegfactele umane sunt supuse vremelniciei. Pârâul, pădurea, jderii, tot pe aici o să fi