Ne întâlnim acum fi’ndcă destinulM-a pedepsit sau zeii mă urăsc…Uitasem – recunosc! – de-o vreme chinulDe-a mă ciocni de tine – corp ceresc!Azi nu ne mai atragem, iar uimireaCe o mimăm de complezență, prost,E încă o dovadă ca iubireaA fost eternă, până n-a mai fost…Nu te roși și n-aduce trecutulÎntre noi doi; ce-a fost a fost și nu…Nu mă închin ca toți ceilalți la cultulIubirii. Sunt banal; la fel și tu!Sunt vinovat de singura greșealăDe-a-ngădui greșeala-ți; prea târziuAm înțeles că e mai bună-o boalăFără de leac, decât un drum pustiu.Cum ar fi fo… citeste mai mult