În fiecare duminică seara te pregătești sufletește pentru ziua de luni, pentru o nouă săptămână, pentru încă cinci zile obositoare și plângi după cele două de weekend care tocmai s-au sfârșit. De ce? Pentru că toată lumea face acest lucru? E un virus în aer ca ne îndeamnă să transformăm zilele de luni în adevărați dragoni cu șapte capete, e o zicală din bătrâni care ne amintește că “lunea nici iarba nu crește“, e mereu ceva care ne invită parcă să nu iubim ziua de luni. În ultima perioadă am început să părăsesc turma, dacă pot spune așa… citeste mai mult