Am cunoscut pe vremea studenţiei un băiat de la Drept sau de la Istorie (fusese coleg de liceu pedagogic cu un coleg şi prieten al meu). Era proaspăt căsătorit cu o fată frumoasă, cu ochi negri ca doi cărbuni încinşi, doar că arareori îi “ardeau” cînd se uita la tine. Vorbea cu o privire absentă, doar cînd se uita la el, soţul ei (am uitat cum îl chema),
