Praful de pe tobă › Radu Părpăuţă: Tăcerea
Am cunoscut pe vremea studenţiei un băiat de la Drept sau de la Istorie (fusese coleg de liceu pedagogic cu un coleg şi prieten al meu). Era proaspăt căsătorit cu o fată frumoasă, cu ochi negri ca doi cărbuni încinşi, doar că arareori îi „ardeau” cînd se uita la tine. Vorbea cu o privire absentă, doar cînd se uita la el, soţul ei (am uitat cum îl chema),… citeste mai mult