Uneori mă întreb de unde ne-am pricopsit cu atâta aroganță, critică și nemulțumire și când, în timp, societatea a început să fie mai mult atentă la ce nu e bine decât la ce este benefic, considerând acest lucru stimulant pentru progres. Când am uitat să zâmbim vânzătoarei de la pâine, să spunem senini bună dimineața, să fim îngăduitori cu bătrânii din bloc, să ne respectăm copiii? Încetez să mă întreb de ce și mă axez mai mult pe a observa situații, oameni, căsnicii, relații, concepte. Văd multă frică, suferință, răni neidentificate și, implicit,