Societatea umană pe care o știam până acum avea niște cretinisme și niște imbecilități de zile mari. Prioritățile, scara valorilor, modul în care erau stabilite elementele esențiale… toate erau atât de aberante că nici nu se putea ca realitatea să nu se răzbune – iar realitatea este o chestie dură. Mai ales dacă o iei cu fața, nepregătit. Se găseau veșnic resurse financiare pentru toate șarlatanismele, pentru toate tâmpeniile, clopote aurite, zeci de mii de biserici noi, fotbaliști plătiți de parcă erau esența planetei. Eu nu zic că popii sau fotbaliștii