Până mai ieri, dacă îmi era dor de sora mea, de bunica sau de mătușa era atât de simplu: mă urcam în autobuz sau în taxi, după terminare serviciului vineri după-amiază și peste două ore ne îmbrățișam.Ieșeam cu cei mici în parc și la mall și mă pierdem și eu printre copiii alintați ai orașului. Acum mi-e dor să-i văd, dar îmi este frică să plec la un drum de peste 100 de kilometri în aceste timpuri. Mă pot trezi blocată acolo departe, iar acasă trebuie să am grijă de părinții mei care sunt în vârstă. Ei au nevoie de alimente și medicamente, animalele
Stiripesurse.ro
