Ma suna tata acu’ vreo 2 luni, sa fie. Tata nu ma suna prea des, nici eu pe el, nu stiu cum, am ajuns sa ne pastram apelurile doar pentru chestii importante de comunicat. “Stiri” din lumea noastra- a lui sau a noastra. Sunt putine, asa ca ne sunam rar. Cind m-a sunat el, faceam gimnastica, ochii imi ieseau si intrau sistematic in orbite, spre si dintre ecranul telefonului cu aplicatia cu coach-ul meu virtual si nemilos. Ii dau mesaj ca-l sun imediat ce termin cu tortura personala, daca nu e urgent. Nu era.
“Uite, tata, te-am sunat sa te intreb daca sa-ti trimit niste