La mama acasă mâncam chiftele. La fel și la cantina pe care o frecventam ca elev al Grupului Școlar Industrial de Chimie din Făgăraș. În armată, apoi în facultate, am început să mănânc pârjoale. În mare erau cam aceleași chiftele, transpuse în limba vorbită la Huși ori la Iași. În ziua de azi, copiii mei, deveniți între timp adulți responsabili, se duc la Ikea ca să-și ia Swedish Meatballs. Cu sau fără carne de cal. Eu am rămas la pârjoale și la chiftele. Bine, unii sunt nehotărâți, oscilând între cei doi termeni și, ca tot românul imparțial, au luat