Cîinele familiei Adamescu nu avea nume. N-a avut niciodată – nu s-a gîndit nimeni să-i dea un nume. I se zicea “cuţu” şi atîta.
Era un cîine fără nimic deosebit: cu blană cafenie, scurtă, cu botul negru şi destul de hibrid la înfăţişare. Se poate spune că era o corcitură, dar nu ca cele …