Este o perioadă în care încearcă să-și încarce bateriile. ”Citesc mai mult și pregătesc activitățile viitoare la Fundația Titulescu – miercuri vom organiza o dezbatere în legătură cu anul care a trecut de la instalarea noului guvern în Franța. M-am întâlnit cu mai mulți prieteni, am fost la câteva aniversări, la câteva spectacole. Nu știu de ce am sentimentul unei rupturi brutale între generații și pe cel al atmosferei ”Bietul Ioanide”. O generație care își are rădăcinile de educație și formare profesională (eventual politică) înainte de 1989 se estompează, dispare iar noua generație de lideri – politici dar nu numai – nu reușește să definească noi idealuri sau, cel puțin, noi obiective majore”, scrie Năstase pe blogul său.

Profitând de timpul liber, acesta a reușit să lectureze câteva pagini din ”Manualul de morală practică” al lui Tudor Arghezi și a constatat că scrierile de atunci confirmă faptul că ”liderii politici din România joacă, ciclic, aceleași roluri, în aceeași piesă.”

El oferă pe blogul său câteva fragmente care sugerează acest lucru. Redăm și noi pasajele, așa cum apar ele pe blogul lui Năstase.

”Vai vouă, învingătorilor! Puterea voastră trece la învinși. Puterea aduce degradare și viciu, după virtuțile pe care ți le-ai însușit ca să lupți și să birui, iar după ce ai biruit ești nevoit să asuprești ca să păstrezi. Piscul e condiționat de un declin…

Perpetua mobilitate a doctrinelor nemărginite de scopul stăpânirii, dar unde poate fi doctrina omului mai presus de idealul unei satisfacții, o doctrină care să-și frângă evoluția, cu voința, în ceasul când se apropie de biruință? Luptătorul, crud și răzbunător, își pătează steagul întotdeauna după izbândă.

Două faze: una de luptă și alta de victorie. Păzește-te de a treia fază, a dezagregării. Atunci, vei repeta după toate tiparele vechi reeditarea, nestânjenită de sentimentul smereniei, absent la toți biruitorii, a tuturor nedreptăților și cruzimilor, îndurate de om, odată de două ori în trecut. Oare pentru acest final e făcut omul, să ducă la nesfârșit suferința? Cei 50 de ani mijlocii, ai vieții lui, trebuiesc neîntrerupt dați cu împrumut nefericirii de a trăi chinuit? Asta e viața? Asta e cultura? Asta e buna înțelegere între semeni? La atâta slujește etern citatul popor?”

Sursa: http://nastase.wordpress.com/