Ca unul care nu locuieşte în Bucureşti, dar care ajunge aici cam o dată pe an, la FNT, am o nerăbdare şi o fierbere pe care cei care stau aici nu le mai au demult. Ba poate ar şi râde să vadă că cineva le mai poate avea. De cum intru în oraş, coborând din tren, îmi creşte inima, râd prosteşte, umblu cu băgare de seamă şi casc ochii la tot ce văd, de parcă acum